”Tu să taci, mama are dreptate”

mama-de-baiat-trista-e1460542752585.jpg

Da! Cu această frază voi începe îmi a scrie mâhnirea.Știu că exista ”n” exemple de mame de băieți, unele posesive, enervante, curioase, nepăsătoare, cele care intră în categoria ”soacre de gașcă”, pentru că trebuie să recunoaștem, există și genul acela de soacre, care țin mai mult cu tine decât cu propriul fiu, dar sunt foarte rare, iar unele dintre ele sunt trecute prin faze urâte la randul lor, de accea se comportă astfel.

Dar există si mamele acelea ”OBSEDATE” de băiatul lor, care ar face orice, dar chiar orice pentru micul prinț chiar și dacă acesta a devenit un bărbat matur.Nu e nimic greșit, greșit este atunci când dragul vostru iubit le dă încă nas.Și știți de ce?

În momentul acela ele prind curaj, și își cer drepturile de mamă în continuare, dar într-un fel aparte, adică, indirect, îți declară un fel de război.

”Nu te atinge, îi pun eu în farfurie, el să stea la masă.Mă duc eu să îi aduc, el să stea liniștit.”

Peste genul acesta am dat și eu.Prima dată, am crezut că nu e nimic rău, că își iubește copilul mult prea mult și nu îl lasă să miște un deget, la propriu.

Înaintând în relație, unele chestii au început să mă derajeze cumplit, în sensul că, existau momente când, în timp ce mâncam, mă ofeream să îi umplu eu paharul cu suc, sau să îi dau furculiță.Atunci sărea ”ea” de pe scaun ca un uliu, mă dădea la o parte și își servea ”puiul”, apoi stătea în spatele lui să îl întrebe dacă e bună mâncarea, pupându-l și alintându-l ca atunci când era mic.El nu prea îi spunea nimic, iar dacă îi spunea, într-un mod mai ”nervos”, ea râdea.Ciudat! Mi-am spus ca niciodată nu o să îmi fac copilul de râs astfel.

Când îl întrebam de ce face asta și acum, răspunsul lui mă lăsa cu semne de întrebare, ”așa e ea, e ca un copil mic”, pe un ton blând si cu ochii plini de sclipire.

Bine, bine, dar ești destul de mare acum, ai trecut de 22 de ani, este cazul să o lase mai moale, mai ales că el e genul acela de băiat impunător, care pare că nu mai stă cu mami și tati.

Aparențele sunt foarte înșelătoare.El nu își făcea bagajul când pleca undeva fără mami, haine încă îi cumpăra mami de Craciun, mă refer, din cap până în picioare, urmând fraza ”trebuie să îi luam copilului”, pe bune?! Copilul despre care vorbești este destul de matur și pretinde că se descurcă oricând.

STOP!!! BĂIEȚI, iubiți-vă mamele, merită, dar învățați să le puneți o limită, că nu vi se spune în față că mama voastră este ciudată e una, dar vorbele circulă.

Așa era și în cazul lui, auzeam vorbe, ironii la adresa lui, despre cum se comportă mama lui cu el, încercam să îi explic și se supăra, îmi spunea să îi las mama în pace.

Uneori când ne certam, îmi spunea că pe ea o iubește cel mai mult, ok! Asta sunt capabilă să înțeleg, este și normal, dar nu este normal atunci când vrei ceva pe termen lung.

Aș putea să scriu multe alte exemple, trăite, dar nu își au rostul.Tot ce vreau, este să subliniez anumite aspecte, din relația mamă-fiu.

1.Educați-vă băieții să fie domni, să nu jignească și să respecte femeia de lângă ei.Dacă este pentru ei, asta vor decide fii voștrii, nu voi.

2.Nu îi mai cocoloșiți de parcă nu au mâini sau picioare, lăsați-vă băieții să muncească și să cunoască greul, pentru că doar așa se vor căli și vor deveni cei mai buni soți și tați din lume.

3.Nu vă băgați atunci când ei sunt tandri cu iubitele lor, sau când le declară iubirea, intervenind cu penibila frază, ”mamă, dar pe mine nu mă iubești?”, reușiți doar să adaugați câte un strop în paharul fetei, iar aceasta îl va turna în capul fiului când se vor mai certa. (Așa am pățit eu, un astfel de moment romantic a fost întrerupt de mama lui cu fix acelesi cuvinte.)

4.Nu îl mai urmați peste tot.Să se descurce singuri, precum pretind că o fac.

5.Nu vă mai plângeți că vă treziți de dimineață să le pregătiți micul dejun ca unor copilași de grădiniță, iar apoi să vă simțiți jignite că nu vor să se așeze la masă.Sunt maturi, se pot servi și singuri, sau eventual, spun, atunci când le este foame, nu e nevoie să faceți asta în fiecare dimineață.

6.Nu le mai reproșați că trebuie să termine studiile că v-ați sacrificat pentru ei.Greșit!Asta stă în datoria de părinte, dacă te sacrifici, o faci pentru că așa simți, nu ca apoi să îi arunci asta în față.

7.Învățați-vă băieții să vorbească frumos și fiți înțelepte, purtați-vă frumos cu iubitele lor, fie că vă sunt pe plac, fie că nu.Nu uitați că în aceeași situație ați fost și voi.

E un pic ciudat nu?Atunci veți ști că nu trebuie să fiți niște scorpii.

8.Băieții voștrii vă vor iubi mereu, necondiționat, nu mai fiți geloase pe viitoarele nurori, acolo vorbim de o altfel de iubire, mai intensă și pasională, iubire de care ei au nevoie.

9.Înțelegeți că așa cum voi credeți că nici o femeie nu este îndeajuns de bună pentru ”feciorul” vostru, așa gândesc și tații de fete despre băieții voștrii.

10.Încercați să le apropiați pe iubitele băieților voștrii de voi, veți vedea că vă vor fi cel mai bun aliat.

E un ciclu continuu, doar că unele mame au uitat de unde au plecat.Un copil crește, ar trebui să se simtă mândre de ceea ce au crescut, de faptul că băiatul lor este un domn și nu un mitocan care fuge sub fusta voastră.

Cred că cea mai mare realizare a unei mame de băiat, este să știe că a crescut un bărbat capabil să aducă luna la picioare femeii pe care o iubește și care merită tot efortul, pentru că o astfel de femeie vă va face băiatul cel mai fericit om din lume.

Advertisements

“Dragul meu, am luptat destul…”

“- Se pare că nu ai înțeles nimic din tot ce am făcut pentru noi. Faptul că am luptat nu te-a motivat ca tu să continui să ți cu dinții de iubirea ce mi-o jurai. Ai ales să nu mai scri nimic pentru noi și să lași foile albe în cartea poveștii noastre de dragoste, iar eu am de gând să las totul așa cum ai decis. În ultimul timp doar eu cântam iubirea prin gândurile așternute în miez de noapte pe foile ce alcătuiau câte o zi poveștii noastre de dragoste.

Știi? Nu am crezut în noi, aveam un feeling că pentru tine va fi doar o joacă. Doar că erai mult prea încântat de tot ce ți se întâmplă, de acele sentimente noi și profunde care cu timpul au trecut.

Te-ai aprins prea repede și la fel de repede te-ai stins, timp în care eu, sceptică, îmi analizam sentimentele, îndragostindu-mă de tine cu fiecare zi mai mult.

Dar așa suntem noi femeile, cele sensibile. Poate nu toate, poate mă încadrez în categoria femeilor rănite din dragoste care nu se aruncă cu totul în avalanșa de noi sentimente. Dar și când iubim, iubim cu toata ființa și nu mai contează nimic și asta pentru că, înainte să îți pună sufletul pe tavă, ele sunt foarte atente la detalii, iar bărbatii, sunt atenți la început pentru că sunt încântați de ” noul” lor, apoi când sunt convinși că sentimentele femeii de lângă ei sunt destul de puternice, aceștia încep să devină monotoni și să se plictisească.

Repet, vorbesc în general. Dar așa ai fost și tu. După ce ai fost sigur că te iubesc enorm, ai lăsat baltă gesturile tandre și cuvintele frumoase.

Te-am înțeles de fiecare dată, te-am apeciat și susținut mereu, când ai fost trist am fost acolo când cei ce îți erau doar la bine alături, atunci nu erau.

Sper să îți fie bine. Eu am luptat destul, deși sentimentele sunt încă foarte puternice, acum, te las pe tine să îți pui sentimentele în ordine și să decizi dacă mai vrei aceasta iubire.”

( Casandra a scris mesajul pe o foaie îmbibată de lacrimile ce îi curgeau de când a început să scrie. A pus foaia într-un colț al mesei și a rămas cu ochii ațintiți la cerul întunecat. Era miezul nopții și nici măcar luna nu își făcuse prezența așa cum se așteptase Casandra. Semnele ploii erau evidente, iar a doua zi urma să se piardă undeva, unde picăturile de ploaie îi vor mângâia sufletul.)

Mândria a învins iubirea

Incapatanarea de a recunoaste ca am gresit ne-a condus din nou spre patima despartirii. Si am ales asa, de comun acord. De ce? Decat sa ne ascultam si sa ne intelegem ofurile am preferat asa.

Cred ca a fost mai simplu astfel. Deja ne saturaseram amandoi de certuri si vorbe grele aruncate cu putere fix pentru a ne lovi unde trebuie. In inima. Acolo unde dainuia candva iubirea. Am aruncat cu vorbe ce nu isi aveau rostul pentru a rani iubirea ce plange.

Ne batem joc de sentimente, de ceea ce credeam ca suntem, de ceea ce voiam sa construim impreuna. Din nou, ura si mânia, frustrarea si supararea au pus stapanire pe noi, iar noi am uitat ca ne iubeam. Atat de puternice au fost acele stari, precum valurile marii intr-o zi de furtuna neagra. Curcubeul ne va mai privi? Soarele va avea curajul sa reapara? Ori norii intunecati au acoperit definitiv cerul iubirii noastre?

Ne vom scalda la nesfarsit in apele marii orgolioase? Ori vom lupta sa iesim la suprafata si sa cautam amandoi refugiul in inimile ce ne asteapta?

” Îmi plouă în suflet a tine “

” Reusesti de fiecare data sa ma faci sa te urasc si sa te iubesc in acelasi timp. Este o balanta intre aceste doua sentimente ce se leaga intre ele. Nu iti pot explica exact cum ma faci sa ma simt, dar te-as alunga de langa mine si tot in aceeasi clipa te-as strange cu putere la pieptul meu ca sa iti arat ca gresesti. Mi-e plin sufletul de mii de intrebari si tot atat de multe raspunsuri pe care nu o sa ti le spun niciodata pentru ca nu m-ai intelege. ”

Esti precum picaturile de ploaie noaptea. In linistea ametitoare se aud atat de placut, dar sunt reci si reusesc sa imi inunde sufletul. Am nevoie de o furtuna pentru a-mi potoli dorul de tine. Am nevoie de o ploaie de vara pentru a ma linisti. Vreau raze de soare in vara sufocanta si vantul linistitor al noptilor de toamna.

Zgomotul tăcerii

Tac, desi interiorul-mi zbiara atat de tare

Sunt clipe cand durerea e mai dulce zambind a nepasare

Nu vreau sa crezi ca te caut prin carari de iubire amagitoare

Urlu catre mine sa tac, sa tac iubirea ce ma doare

Nici macar amintirile nu ma mai fac sa tresar

In amintirea saruturilor tale calde si amare

Imi lasi un gol in suflet si o iubire cantata

In tacerea clipelor uitate in zare.

Sentimente în ceață

” Mi se intampla de ceva timp sa cad in melancolie gandindu-ma daca ceea ce sustin ca simt e ceea ce vreau cu adevarat sa simt. E o invalmaseala profunda, un labirint din care uneori nu as vrea sa ies pentru ca imi e mai bine acolo, singura.

Desi dragostea e dulce si pura, un sentiment aparte ce te face sa plutesti pe culmile fericirii, uneori ii pierd firul realitatii. Ma simt captiva si as vrea sa ies definitiv din bratele ei. Tanjesc dupa singuratate pentru ca am impresia ca nici macar iubirea nu este capabila sa imi impartaseasca starile de spirit. Emotiile ma coplesesc si as vrea sa plang pentru a-mi descarca frustrarea. Furia ma acapareaza precum intunericul rece si imi vine sa urlu.

Am impresia ca dragostea in sine nu ma ajuta sa ma simt implinita, pentru ca, poate nu imi este oferita in aceeasi cantitate in care o ofer. Doresc sa imi pun ordine in ganduri dar mai ales in suflet. Nu sa fiu doar eu cea care isi pune sufletul pe tava, care se lasa prada iubirii si se piede in furtuna ei.

Oare iubesc? Sau e un sentiment ce seamana cu iubirea? Dorinta poate. Desi unele sentimente sunt atat de puternice incat cred ca este vorba de iubire. Ma sperie intensitatea ei, ma acapareaza cu totul in mreaja ei ce o sa ma faca sa imi pierd mintile.

Dar sunt confuza. Vreau sa iubesc dar vreau totodata sa fiu iubita. Sa fiu protejata doar pentru simplul fapt ca imi daruiesc sufletul si impreuna cu el toata fiinta mea.

Iubirea este de fel o traire atat de intensa si uneori ciudata pentru ca pari a nu mai fi tu in toata povestea de dragoste. Te pierzi cu totul in paginile ei si vrei cu toata ratiunea sa nu aibe un final ci sa scri in fiecare zi o noua fila povestii tale de dragoste. “

💛

Dacă nu îi mai face plăcere prezența ta, pleacă !

” Mă stresezi, esti prea cicalitoare. Mai lasa-ma in pace ca sa nu ajung sa te jignesc. Simt ca ma sufoci. Pui mult prea multe intrebari. Fac ce vreau, bine?”

Daca se ajunge la astfel de reprosuri in viata de cuplu, ei bine draga mea, ar cam fi cazul sa iti pui tu cateva intrebari la care sa iti raspunzi cat mai repede posibil iar apoi sa iti strangi frumos sentimentele in bagaj si sa pleci cu ele departe. Ori sa le arunci intr-un colt al inimii si sa le transformi in amintiri.

Stii, nu e bine sa ajungi sa iubesti in asa hal incat sa simti ca te sufoci fara el, fara iubitul tau. O sa ii dai impresia ca nu mai poti fara el nici macar o clipa, ca viata ta intreaga depinde de el si de ceea ce spune.

Fii calculata si un pic distanta dar cu atentie ca sa nu creada ca esti rece, astfel o sa gaseasca motiv de cearta. Fa-l sa inteleaga ca desi il iubesti nu depinzi de el. Ofera-i libertate atat cat este nevoie, nu pune prea multe intrebari. Da-i impresia ca nu iti pasa intr-atat de mult atunci cand iese cu prietenii. Nu-l stresa. O sa iti spuna de unul singur unde se duce si cu cine daca simte ca nu are atentia ta.

“Barbatului nu ii convine sa fie controlat insa ii place sa stie totul despre tine atunci cand dispari din raza lui vizuala.”

Daca vei continua sa iti arati sentimentele prea cu sufletul pe fata, ti le va lua si va face ce va vrea din ele. Nu te lasa calcata in picioare, fa-te respectata. Meriti atentia lui in cel mai frumos mod. Be a lady. Lasa-l pe el sa te caute, nu il cauta tu.

Iubeste-l frumos asa cum doar tu stii dar nu te lasa jignita. Daca ajungi sa fi tratata ca un nimeni, pleaca. Fericirea ta atarna pe un fir de ata, ai grija de ea pentru ca este vorba de tine. Tu trebuie sa iti oferi tot ce este mai bun si frumos. Nu-ti lasa lacrimile sa curga in zadar in intunericul tristetii. Tu femeie, trebuie sa plangi de fericire.

” Zambetul sincer al unei femei fericite si iubite este in stare sa doboare munti de lacrimi triste. Tu barbate, fii motivul pentru care ea ar face acest lucru.”